Spatiul locativ al capului e ocupat de intrusi. Sunt piticii de pe creier. Din fericire, restul locatarilor din trup nu-i bagã în seamã. De aceea chipul ramane izolat, o masca uitata in zapada. O masca fara gat, trunchi, maini si picioare..... Se stie ca piticii de pe creier au aspiratii nerealizate si o fire anxioasa, cu inhibitii multiple. Prezinta conflicte interne ce pot duce la explozii necontrolate, blocaj al incarcaturii afective, o atentie distributiva slaba si tendinte agresive...... Asa a notat psihiatrul in carnetel, langa lista cu calmante si programarea de socuri electrice.
La micul dejun, piticii de pe creier sunt indopati cu prozac. Pe la pranz, masca de pe chip ar trebui sa aiba un zambet larg, intins de la urechea stanga pana la urechea dreapta. La fel ca in reclamele la pasta de dinti. Si totusi, masca se incapataneaza sa stea incremenita, cu buzele inclestate si cu orbitele goale.
Pixul plictisitor de albastru noteaza de la marginea paginii. ....Piticii sunt defensivi, apatici, blazati si au imaginatie exaltata...... Nici un moment nu si-a pus intrebarea cum poate un pitic apatic si blazat sa aiba imaginatie exaltata. Ca doar e platit doar sa prescrie tranchilizante si socuri electrice. Fix la ora14.00 o sa iasa pe poarta si o sa se indrepte catre cabinetul privat. O sa lase in urma fiinte stranse in camasa de forta si persoane cu prosopul in gura, cu trupurile bantuite de curent. Chipul alb din zapada se intreaba cate becuri s-ar aprinde daca le-ar atinge de trupurile bantuite.
Blazarea piticilor nu mai cunoaste margini. Ridurile sunt mai adanci ca niciodata. Doua cute coboara de la coltul drept si de la cel stang al gurii. Pe ele se dau ca pe topogan secretiile lacrimare. Apusul e gri pt chip. Nici negru, nici rosu. Nici macar nu e dezgustator de siropos, ca in cartile postale de la tarabe.
Chipul i se alungeste, se prelinge. Nu are stare. Vrea sa se curete de impuritati.
Piticii mici tzopaie kazacioc pe lobul drept al creierului iar piticii mari valseaza cu neuronii. Se invartesc, se invartesc, se invartesc, si tot nu ametesc. Locatarii din trup nu au aflat de petrecerea de la etaj. Capul are 22 de oase, gazduite in craniu si in portiunea faciala. Cel putin asa i-a spus unul dintre neuroni, care a tras cu ochiul in cartulia infiorator de urata de pe biroul individului. Individul cu sange de reptila.
Daca zece pitici ar duce cate un os, in cat timp ar ajunge chipul pe banca? Asta daca se ia in calcul ca un pitic face in medie 13 pasi pe metru, si 13 la 13 minute. Ca sa ajunga mai repede ar renunta la hipotalamus. Nu-i mai foloseste, doar atarna fara folos printre oase. Pacat ca are un nume atat de frumos. Poate ca asa se numeste seful tribului de hipopotami.
Ajuns pe banca, chipul s-a linistit. Piticii au plecat in vacanta, pe termen nelimitat. Neuronii s-au cumintit. Pt ca sunt neuroni de femela s-au parfumat, s-au fardat usor si s-au rujat. Apoi si-au sters repede fardul, si rujul, sa nu para ca s-au dichisit pt intalnire. Parfumul nu se mai poate da jos, a ramas lipit de ei.
Masca s-a asezat pe la mijlocul bancii. Un picior de fier lipseste, asa ca banca pare suspendata. Insa nu se prabuseste, totul e intr-o perfecta stare de echilibru. Frigul din oase a disparut. Cojile si samburii de portocale le-a aruncat in spate, printre brazi. Pana la primavara o sa se impreuneze, brazii o sa infloreasca, iar vara o sa faca portocale. Povestea chipului de carton are un happy-end, la fel ca in stupidele filme americane. Un alt chip s-a asezat pe banca si au facut schimb de secretii salivare. Cele trei straturi de piele de pe buzele ei s-au impreunat cu cele trei straturi de piele de pe buzele lui. Plamanii si-au marit volumul, iar inimile au inceput sa bata de doua ori mai repede.Retinele au prins o stralucire de pom de Craciun. Temperatura chipurilor a crescut cu doua grade, iar straturile de piele de pe trupuri s-au inrosit. Dar aceste lucruri nu se vad in fotografii. Putina decenta domnilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu